Elena Ceaușescu, cunoscută ca soția dictatorului Nicolae Ceaușescu, este subiectul unor mărturii revelatoare din partea apropiaților săi, publicate în interviuri și biografii post-1989. Aceștia descriu un comportament controversat al Elenei, care s-a manifestat nu doar în cercuri restrânse, ci și în timpul întâlnirilor oficiale.
Conform acestora, Elena Ceaușescu avea obiceiul de a-și sufla nasul sau de a scuipa în batistă și de a recomanda ca aceasta să fie pusă în sân sau în poșetă, chiar și în momentele formale. Această conduită era însoțită de acuzații privind igiena personală, apropiatul său menționând că prefera să-și ascundă părul sub peruci, fiind puțin preocupată de toaletă. Acest aspect contrasta puternic cu imaginea publică a soției unui lider comunist, lăsând în urmă o imagine nu tocmai onorabilă.
De asemenea, mărturiile sugerează că Elena Ceaușescu se făcea remarcată printr-o agresivitate verbală aparte. Stefan Andrei, fost ministru de externe, a declarat că nu respecta opiniile altora, ci se aștepta la supunere din partea celor din jur. Limbajul său, adesea vulgar, era evident în momentele de furie, conform spunerii poetului Mircea Dinescu, care a susținut că Elena avea o influență majoră asupra deciziilor lui Nicolae Ceaușescu.
Aceste revelații aduc în față un portret complex al Elenei Ceaușescu, depășind imaginea tradițională de soție a unui lider autoritar. Aceasta subliniază contradicțiile între rolul său public și comportamentul personal, oferind o nouă înțelegere a dinamicii de putere din perioada comunistă în România. Este o dovadă a complexității relațiilor interumane și a modului în care acestea pot influența acțiunile unui lider.
Faptul că aceste mărturii ies la iveală după atâția ani este un semn că procesul de declasificare și explorare a istoriei recente continuă, permițându-ne să înțelegem mai bine trecutul și impactul acestuia asupra societății românești de astăzi.